Printre nori…sunt lacrimi!

Peste nori s-a asternut tristetea…

printre nori 700x525 Printre nori...sunt lacrimi!

Multi dintre voi stiti deja la ce ma refer cand postez aceste randuri, sau macar au auzit cate ceva despre drama pe care o traieste una dintre mamicile bloggerite. Probabil unii se intreaba ce s-a intamplat sau despre cine e vorba… din respect pentru familia indoliata si pentru durerea lor, nu voi da detalii suplimentare. Oricum, acum nu mai are nicio importanta cine si cum, ci faptul ca un ingeras ne vegheaza de Sus, plecand mult prea devreme si prea brusc! Si ca, acum sunt… Tears in heaven!

“Iubiti- va mult copiii si petreceti timp cu ei!”, sunt cuvinte atat de dureroase in aceste momente…

Nu am cunoscut- o personal pe aceasta mamica, dar i-am urmarit cu drag blogul, precum si comentariile postate in alte medii online si pot spune ca am empatizat cu ea. Si, chiar daca nu as fi cunoscut-o nici macar virtual, tot as fi fost cutremurata la auzul unei astfel de povesti! Pur si simplu nu ma pot gandi decat la asta, ma simt impietrita si nu imi pot imagina prin ce trec parintii acestia atat de greu incercati!Nu cred ca pot exista cuvinte care sa descrie durerea unui parinte care isi pierde puiul drag! Si nu cred ca exista o tragedie mai mare ca asta! Nu asa e cursul normal al vietii, nu parintele ar trebui sa isi ia ramas bun de la copilul sau de nici 3 ani!

Ce ii pot spune eu acestei mame acum: ca imi pare rau, ca ma doare sufletul, ca ii adresez condoleante… cuvinte mult prea reci si lipsite de sens in lupta ce se da in inima ei: aceea de a renunta la a mai crede si a mai visa sau de a incerca sa mearga mai departe!

Tot ce se intampla acum pare o mare nedreptate, o durere inutila, o selectie absurda si rece, un cosmar…. dar cine suntem noi sa judecam si, mai ales, ce mai putem schimba? Doar Dumnezeu stie de ce! Putem fi, macar virtual, alaturi de cei greu incercati, sa stie ca nu trec singuri prin acest cosmar  si putem rosti o rugaciune pentru minunea ce a plecat dintre noi!!!

 

In acest moment, nu imi pot alege cuvintele astfel sa pot scrie ceva mai plin de duiosie si de speranta decat a facut-o insasi mamica indurerata, intr-un alt moment al vietii sale icon sad Printre nori...sunt lacrimi! :

” Death is not the end
I know.
I know I’ll see you again
or maybe
you will see me first.
I wonder if you look the same
as you looked when you left me
here on earth..
I wonder what are you doing there
where you are.
Do you see me,
as I’m writing this letter?
Or maybe
you’re sleeping a long sleep?
or
you are dreaming…
like me…
I confess that I would love you to see me
but if you don’t,
I understand
I want to see you
I miss you,
please come to my dreams.
But if you don’t,
I understand.
I know I will see you again,
I know.
Death is not the end.”

Ce lectie grea ne da inca o data Viata: pretuiti timpul pe care il aveti aici si bucurati- va de fiecare clipa!!! Spuneti- le celor dragi cat de mult ii iubiti, cereti- va iertare, strangeti- i in brate, sarutati- i… traiti fiecare zi din plin, profitati de fiecare ocazie, pana nu e prea tarziu!!!!

Multa putere, credinta si iubire, mamica draga, si fie ca Dumnezeu sa va ajute sa gasiti resursele necesare sa puteti merge mai departe pentru baietelul vostru, pentru tot ce va urma!

Un ingeras ne vegheaza printre nori! Si poate, intr-o zi, tot de printre nori, va rasari iar soarele!

 

This entry was posted in Tristete. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>